azi dimineata am plecat cam tarzior de acasa. In graba, am aruncat in geanta doua mere si o banana si am tulit-o pe usa. Imbracata office, cu geanta pe brat si pasul mare, prinsa intr-o neproductiva sedinta interioara, nu ma prea uitam in jur.
la coltul blocului, un baiat de vreo 7 ani, tuns chilug, in trening: "da'mi si mie 5000"..
la mine nu tin chestiile astea. nu dau bani cersetorilor (adica mafiei din spatele lor). asa ca nici nu am intors capul.
dupa cativa pasi, in sedinta interioara, o voce mica mi-a atras atentia ca trecusem pe langa un copil de vreo 7 ani, care cersea LA COLTUL UNUI BLOC. hmm.. asta clar nu e profesionist. ce o fi cu el? o fi fugit de acasa? sau mai degraba de la camin?..
am facut stanga'mprejur si m'am dus la copil si l'am intrebat ce cauta de fapt el acolo. parca i-am dat cu foc. abia daca am apucat sa inchei propozitia si a dat sa fuga. m'am aplecat si am inceput sa'i vorbesc ca unei salbaticiuni, sa nu'i fie frica, si ca nu'i fac nimic.
neincrezator s'a oprit si ma privea de la distanta. am scos fructele din geanta si i le-am intins. tot ca o salbaticiune s-a intins de la distanta sa le ia. si a spus un "saru'mana" de m'a durut sufletul, parca mai avea putin si izbucnea in plans..
am plecat.
toata ziua m'a durut in piept.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Din cate te cunosc eu esti o fiinta mult prea buna pentru cei din jur.E normal sa te simti asa.Sunt rari oamenii care mai au inima.
Cum ai putut sa faci asa ceva?
Trimiteți un comentariu