miercuri, 24 septembrie 2008

jocul de sah (unele lucruri nu se schimba)

imi place, cand afara e soare si frumos, sa urmaresc jocul de sah. asa frumos pare si asa usor se joaca, incat vad doar piesele albe, nu vad mana care le muta pe cele negre. care piese negre? nici nu exista asa ceva. e doar o fantasma.

doar cand vin norii si imi iau soarele, cand e frig si intuneric si nu se vede nimic, abia atunci vad mana neagra care muta piesele negre.

si ceva in mine se face piesa neagra.

si piesa neagra din mine, sub umbra mainii negre, ma contamineaza cu foamea ei. foame de furie, de ucis, de rau, de razbunare, de moarte. ma cheama sa distrug, ma cheama sa rup, ma cheama sa sfasiu, ma cheama sa ingenuchez totul in jur, si distrugerea sa nu aiba limite, iar cand totul e otravit, ma cheama sa pier.



E grea mana neagra. Apasarea ei e dor de supunere, de abandonare. Imi apasa pe inima si pe frunte.

La lumina zilei, piesele albe stralucesc fascinant. Urmaresc mana alba care le muta, de la ea vreau sa invat jocul. Si eu sunt tot o piesa alba, si mana alba ma calauzeste in jocul de sah. Lumina ei ma inunda si caldura ei ma incalzeste. Nu exista decat piesele albe. Care piese negre? Fantasme...

3 comentarii:

Victor spunea...

Usoara tenta rasista :p

costina spunea...

de fapt nu. dar de unde iti parE?

costina spunea...

Mentionez ca piesele negre sunt vopsite negru, nu sunt afro-americane :)