marți, 8 septembrie 2009

Vise marete

Am trecut azi pe la scolile copilariei mele. Liceul si facultatea. M'am simtit ca si cum ma furisez pe langa cineva la care am o datorie neplatita.

Am trecut repede si cu capul plecat, prefacandu'ma ca privesc in alta directie. Ma priveau de acolo ochi mari de copil invingator. Eram eu, admisa la scoli exclusiviste in ciuda unor avertizari sententioase; eu la concursuri; eu care aveam usile deschise; eu care urma sa fiu un mare jurnalist sau un politician care sa schimbe fata lumii.




Treceam repede pe acolo, facandu'ma ca nu vad viitorurile marete care au facut la un moment dat parada prin viata mea.

Nu am schimbat fata lumii. N'am adus lumii adevarul. Am invatat sa ma multumesc cu putin.

Imi doresc sa trec iar pe acolo, si sa am motiv sa ma privesc in ochi.

3 comentarii:

Anonim spunea...

God is in the details. Cam asa schimbi si tu lumea. Nu mai spune niciodata ca te-ai multumit cu putin. Eu mereu vorbesc de tine ca de o poveste. Si de cum ai reusit si reusesti doar cu mintea si vointa ta si mai ales, pana acum, fara compromisuri. Si cine stie ce mai urmeaza. Sanatoasa si voioasa sa ramai :). Dar oricum stiu ca planuiai sa ramai nemuritoare asa ca nu ma stresez. Dar totusi daca ramane valabila ideea, citeste soapul ala de Twilight, ca ai de invatat :))) Semnat: ti-oi da tu seama cine.

costina spunea...

Multumesc, eu oricum imi traiesc viitorurile glorioase prin tine :) Deci, tot inainte, caci asa lideri mai vrem!

cristinutza spunea...

mey visele marete trebuie traite ai tot timpul din lume sa-ti faci curajul sa le "TRAIESTI" asa ca treci al treaba ;)