E o voce mica, si imi susoteste in ureche.
Ea stie déjà ce se intampla si imi sufla in ureche tot felul de lucruri dezagreabile. Eu imi bag degetele in urechi si cant in gura mare sa nu o aud. Sau ma cert cu ea si ii spun ca imi distruge povestile, ca e carcotasa si emo si vede totul in culori partinitoare.
Dar eu stiu ca vocea mica stie ce se intampla. E incredibil cum unii oameni (si mai ales eu) pot face greseli de atatea ori chiar in conditiile in care stiu sigur ce se intampla. E in acelasi timp impresionant si ridicol cata putere avem sa speram, sa mai incercam o data si inca o data in ciuda evidentelor.
Vocea mica turuie neobosita – ragusir-ar!
Strang bine ochii sa nu mai aud decat valurile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu